Există un moment în care forța se simte fără nevoia de cuvinte: imediat după o activitate fizică, când respirația tocmai s-a calmat, întâlnind pe cineva te simți mai puternic. Aici se atinge legătura dintre energie și carismă. Ce face o persoană capabilă să schimbe tonul unei întregi încăperi? Răspunsul Prof. Dr. Paret pornește dintr-un punct precis: prezența față de sine.

Carisma nu este un dar rezervat câtorva aleși, ci o pârghie concretă pentru viața de zi cu zi. Într-o ședință, cel care o posedă nu ridică vocea, ci folosește pauzele și privirea pentru a se face cu adevărat ascultat, transformând o intervenție într-o direcție comună. În același mod, a conduce un grup înseamnă a fi recunoscut ca punct de referință: nu prin autoritate, ci prin capacitatea de a infuza siguranță. Legătura dintre energia interioară și forța în relații este directă: cine își cultivă prezența radiază o calmă pe care ceilalți o percep, făcând fiecare interacțiune mai autentică și mai productivă.

Această competență se învață, pentru că există o metodă structurată. Cursurile Université Européenne predau tehnici precise, iar chiar și singur, cu 10-15 minute pe zi, se obțin rezultate imediate. Un curs live, însă, comprimă în câteva zile ceea ce ar necesita ani de încercări. Fiecare participant, aplicându-se cu constanță, dezvoltă o prezență care schimbă modul de a comunica. Nu e nevoie de o scenă: este suficientă viața reală, cu ședințele și provocările ei zilnice, pentru a vedea schimbarea.

Carisma este densitate

«Densitatea despre care vorbim este o densitate datorată prezenței: persoanei care este mai prezentă față de sine»: astfel introduce Prof. Dr. Paret conceptul care stă la baza carismei. Când aduceți atenție vouă înșivă și senzațiilor voastre, se schimbă și comunicarea voastră nonverbală: se diluează descărcările tensionale, acele mici mișcări și acele mici reacții care le fac clar celorlalți că, dintr-un anumit punct de vedere, sunteți prezenți doar pe jumătate.

Cine intră într-o încăpere cu o calmă stabilă schimbă tonul întregii conversații. Cercetarea arată că semnalele corporale de siguranță sunt citite înaintea cuvintelor. Când sunteți prezenți, e ca și cum ați avea o masă atractivă mai mare, iar acest lucru se leagă de conceptul de magnetism. Se poate crede că și în templele egiptene antice anumite figuri erau reprezentate mai mari pentru că aveau o prezență mai mare în situații. Ceea ce faceți, de fapt, este să deveniți mai prezenți: să aveți o masă mai mare în situații.

Ce înseamnă, în practică, să ai această densitate? Înseamnă că simpla voastră prezență ocupă un spațiu pe care ceilalți îl percep. Calitatea atenției voastre interne se transmite de la sine, iar acest lucru necesită o reducere a descărcărilor tensionale. Acele micro-mișcări nervoase, acele mici gesturi de compensare, sunt reziduul unei atenții care se risipește. Când le dizolvați, corpul vostru comunică o prezență deplină, iar ceilalți o simt imediat.

Cele două simboluri: derivat și natural

«Există două tipuri de simbol: simbolurile construite, adică derivate, și simbolurile naturale sau arhetipale». Simbolul derivat este, de exemplu, identificarea cu un rol: sunteți în fruntea unui grup sau a unui partid, iar oamenii care fac parte din el vă recunosc ca simbol. Apoi există simbolismele arhetipale, la care puteți adera: deja prin comportamentul și prin felul nostru de a fi transmitem un simbolism — verticalitatea, centralitatea — care este simțit imediat.

La început este evident că trebuie să aveți maximul de simbolism natural, plus maximul de simbolism derivat: în acel moment, având un simbolism puternic, sunteți recunoscuți ca simbol. Și de acolo sunteți capabili să pilotați schimbarea, pentru că în momentul în care persoana se deschide, o puteți ghida să își rezolve situațiile, sau să se deschidă și mai mult și să găsească în sine însăși propria soluție.

Puțini știu acest lucru: nimeni nu predă cum devii simbol. Școala ISI-CNV a Prof. Dr. Paret distinge simbolurile derivate (rolul recunoscut) și simbolurile naturale sau arhetipale (verticalitate, centralitate), și le antrenează pe amândouă. Cu un simbolism puternic ești recunoscut ca simbol, iar de acolo poți însoți schimbarea celuilalt. Este o trecere care transformă leadership-ul: conduci cu ceea ce ai devenit, iar cuvintele urmează ca o consecință naturală.

Ce au persoanele carismatice

«Am observat multe persoane care vorbesc și care par să aibă carismă, și am analizat ce le caracterizează». Prof. Dr. Paret a identificat trăsături recurente: o reducere a descărcărilor tensionale, o bilateralitate mai mare, o centrare mai mare, aderența la anumite simboluri naturale care stau în verticalitate, larg studiate în cursurile Școlii. Împreună, o siguranță interioară care permite să ai mai puțină nevoie de simboluri derivate, pentru că oamenii le recunosc autoritatea înainte chiar să vorbească.

Există o calmă: am putea spune o dezvoltare a parasimpaticului ventral, deschis, care permite acțiunea. Această stare se traduce într-un corp care are grabă, într-o privire care caută confirmări, într-o postură care se contractă. Persoana carismatică nu trebuie să demonstreze nimic: prezența ei vorbește de la sine, iar ceilalți percep o forță care cere puține cuvinte.

Pauzele care fac carisma

«Chiar și atunci când trebuie să ții un discurs în public, pauzele permit să primești publicul: pauzele — momentele în care vorbește comunicarea voastră nonverbală — sunt cele care constituie cu adevărat carisma». Pauzele celui care vorbește în public cântăresc la fel de mult ca frazele, și adesea mai mult.

În acea tăcere, cine ascultă simte prezența voastră. Nu este nevoie să umpleți fiecare spațiu: pauza este momentul în care nonverbalu-ul ia cuvântul. Carisma se dezvoltă, și este un lucru natural. Încetul cu încetul, dacă lucrați cu voi înșivă, veți reuși să aveți mai multă carismă și să schimbați relațiile cu ceilalți. La un moment dat trebuie să faceți puțin: vă plasați într-o poziție atractivă, iar restul se întâmplă de la sine.

Carisma și energia vitală

«Dacă faceți o activitate fizică, imediat după — când tocmai v-ați calmat, cu respirația revenită la normal — dacă întâlniți pe cineva, sunteți oricum mai puternici». Aici începeți să înțelegeți că există o legătură între carismă, energie și forță vitală. Este suficient puțină mișcare și e ca și cum ați avea mai multă energie, mai multă capacitate.

Când du Potet spunea că magnetismul personal este energie vitală, începeți să înțelegeți cât de strâns este legat: magnetismul personal constă în toate tehnicile prin care putem crește această forță interioară, și să o aducem treptat la niveluri tot mai înalte. Este o calitate care se antrenează, ca un mușchi, și care răspunde practicii constante.

Greșeala celor care pornesc de la mintea logică

«O greșeală frecventă a celor care caută magnetismul personal este să se sprijine prea mult pe mintea logică: învață modele lingvistice și alte elemente, valide la început, dar care nu sunt cele decisive, pentru că trebuie să pornești de la tine însuți și nu de la ceva care se adaugă». Și apoi trebuie să fii în spațiul neurologic corect: să ai parasimpaticul ventral, cel al conexiunii, activat — și nu doar simpaticul, sau parasimpaticul dorsal, pentru că în dorsal rămâi ca blocat și relația cu ceilalți devine dificilă.

Nicio formulă de învățat: procesul este natural și trece pe sub cuvinte. Mintea logică poate fi utilă, dar nu este motorul carismei. Motorul este starea internă, calitatea prezenței voastre, iar această stare se construiește cu corpul, cu respirația, cu atenția.

O tradiție documentată

Biblioteca Școlii păstrează texte antice despre magnetism, care mărturisesc o cunoaștere transmisă din generație în generație. Iată trei pasaje semnificative:

Le magnétiseur doit être calme, recueilli, et n’avoir d’autre pensée que celle du bien qu’il veut faire.

Magnetizatorul trebuie să fie calm, concentrat, și să nu aibă alt gând decât binele pe care vrea să îl facă.

La volonté seule ne suffit pas: il faut encore l’attention soutenue.

Doar voința nu este suficientă: mai este nevoie și de atenția susținută.

Par magnétisme l’on ne doit pas entendre autre chose qu’une sorte d’équilibre de chaleur vitale que l’on cherche à établir entre deux individus.

Prin magnetism nu trebuie să se înțeleagă altceva decât un fel de echilibru al căldurii vitale pe care se caută să se stabilească între doi indivizi.

Aceste indicații arată o coerență cu ceea ce Școala predă astăzi: calmul, atenția susținută, echilibrul căldurii vitale sunt aceleași elemente pe care le regăsim în lucrul asupra carismei.

Exercițiile: Alchimia interioară operativă

«Toate exercițiile de Alchimie interioară operativă pe care le predăm cresc carisma personală». Alchimia interioară operativă înseamnă alchimie magnetică: există o alchimie a percepțiilor și senzațiilor propriului magnetism personal, care permite apoi să fii mai puternic în confruntarea cu ceilalți.

«Toate persoanele care vorbesc în fața celorlalți ar trebui să învețe aceste tehnici: ar face mult mai puțin efort». Văd multă lume care vorbește în public și se simte inadecvată, și se vede efortul enorm pe care îl face — un efort care de fapt ar servi la puțin, pentru că ar putea avea deja carismă. Carisma pornește din interior, are nevoie de puțin suport extern; pornește de la modul în care vă prezentați.

Uitați-vă la anumiți actori: unii au cu adevărat carismă, și observați că la egalitate de scenă unii au mai multă forță și mai multă capacitate. Să ne gândim apoi la un grup de oameni: dacă apare o problemă, se formează un grup și se formează un lider. Dar cine decide cine va fi liderul? Cum se formează? Iată: aici începem să vedem nașterea carismei — și ceva de genul acesta există chiar și printre maimuțe.

Plusul: se pornește din interior

«Lucrul pe care îl facem pornește din interior: dezvoltă cu adevărat o forță interioară». Fie că sunteți manager, sau o persoană care trebuie să vorbească la televiziune, sau un politician — am avut senatori, și am avut persoane cu roluri foarte importante, mulți directori generali — orice muncă ați face, la un moment dat vă este util.

La bază este alchimia magnetică: o tehnică veche, orientată datorită aprofundărilor mele să permită oamenilor să obțină un rezultat foarte puternic și foarte imediat. Alchimia magnetică este lucrul asupra energiilor interioare, o alchimie interioară a persoanei care o aduce să fie mai capabilă: e ca și cum v-ar transforma echilibrul intern dându-i o direcție mai mare, iar operațional deveniți diferiți.

Se poate crede, de asemenea, că este o formă de autohipnoză: ceva prin care, prin hipnoză, vă transformați pe voi înșivă și dobândiți calitățile dorite. Această practică pornește din interior, spre deosebire de public speaking care adesea se concentrează pe exterior. Cum se spune în engleză, exude: emiteți cu adevărat calitățile pe care le aveți, iar odată ce ați devenit asemănători cu ceea ce vreți să transmiteți, o puteți pune și transmite.

Pentru cei care practică hipnoza verbală sau ericksoniană, acest lucru este complementar: unele lucruri se fac cu cuvintele; pentru altele se poate merge mai în profunzime, sau se poate ajunge la fel, fără a folosi cuvintele. Cunoașterea ambelor căi face operatorul complet. În trecut se lucra în întregime fără cuvinte, și este posibil și astăzi: uneori se poate începe direct fără a folosi cuvintele.

Întrebări frecvente

Te naști carismatic sau poți deveni?
Carisma se dezvoltă prin lucrul asupra sinelui. Este un proces natural care pornește de la prezență și de la reglarea propriului sistem nervos.

Cât timp este necesar pentru a vedea rezultate?
Primele semnale se simt în câteva zile: mai multă calmă, mai multă luciditate, o calitate diferită în relația cu ceilalți. Parcursul complet depinde de practică.

Funcționează și pentru persoanele timide?
Timiditatea este adesea legată de o stare internă de tensiune. Lucrând asupra prezenței și respirației, timiditatea își pierde forța: corpul învață să stea într-o stare de deschidere.

Ce diferență este față de cursurile de public speaking?
Public speaking-ul lucrează asupra exteriorului: tehnici vocale, gesturi, structura discursului. Acest lucru pornește din interior: devii ceea ce vrei să transmiți, iar comunicarea decurge de aici.

Carisma este o calitate care se antrenează. Cine lucrează asupra sa descoperă că prezența devine mai densă, iar ceilalți o percep înainte chiar să vorbească. Pentru cei care doresc să aprofundeze, Școala ISI-CNV a Prof. Dr. Paret oferă un parcurs concret, cu peste treizeci de ani de experiență în spate. Intrarea la cursuri trece printr-un scurt interviu, pentru cei care caută o formare serioasă și verificabilă.

Note și referințe științifice

Conceptul de descărcări tensionale se referă la acele micro-mișcări și micro-reacții care apar atunci când atenția este deplină. Reducerea lor este un indicator observabil al prezenței stabile. Parasimpaticul ventral este ramura sistemului nervos autonom legată de conexiunea socială și de calmă, descrisă de teoria polivagală a lui Stephen Porges. Simbolismul arhetipal al verticalității și centralității trimite la studiile lui Carl Gustav Jung despre simbolurile universale. Referința la du Potet (Julien-Alexandre du Potet de Sennevoy, 1796-1881) privește magnetismul animal ca energie vitală. Citatele istorice provin din fondul Bibliotecii Școlii. Lucrul asupra Alchimiei interioare operative se situează într-o tradiție care traversează magnetismul secolului al XIX-lea și hipnoza non-verbală, a cărei intrare enciclopedică oferă o sinteză. Pentru aprofundare: prezența, fascinația instantanee, vânzare și leadership, magnetismul personal.

Note și referințe științifice

1. Porges S. W., The polyvagal perspective, «Biological Psychology», 74(2), 2007, pp. 116-143. doi:10.1016/j.biopsycho.2006.06.009 — cadru teoretic privind rolul vagului ventral în stările de calm și conexiune socială; model discutat în literatură, invocat ca cheie interpretativă.
2. Hietanen J. K., Leppänen J. M., Peltola M. J. et al., Seeing direct and averted gaze activates the approach–avoidance motivational brain systems, «Neuropsychologia», 46(9), 2008, pp. 2423-2430. doi:10.1016/j.neuropsychologia.2008.04.025 — privirea directă activează sistemul motivațional de apropiere.
3. Farb N., Daubenmier J., Price C. J. et al., Interoception, contemplative practice, and health, «Frontiers in Psychology», 6, 2015, art. 763. doi:10.3389/fpsyg.2015.00763 — rolul conștientizării senzațiilor corporale în reglarea stării interne.