Relatăm aici o parte dintr-o carte a lui Peter Blythe, unul dintre cei mai importanți hipnotizatori din Marea Britanie, care la sfârșitul vieții sale a decis să scrie o carte despre mesmerism:
O sută treizeci și trei de ani după ce Société de l’Harmonie a fost înființată la Paris pentru ca Mesmer să poată începe să predea Magnetismul Animal unui grup select de studenți, inclusiv nepotul lui Benjamin Franklin, William Temple Franklin, care era un mare admirator al lui Mesmer, mesmerismul a început să fie predat din nou în 1996. De data aceasta, Magnetismul Animal/Mesmerismul nu mai este predat la Paris, ci la Nisa, în sudul Franței, iar persoana care conduce formarea este Dr. Marco Paret.
Pentru a înțelege cum Paret a devenit mesmerist, este necesar să ne uităm la parcursul său, deoarece el a fost un om de afaceri cu capul pe umeri care, după ce și-a finalizat studiile la Universitatea din Torino, a lucrat în marketing în următorii cinci sau șase ani, fiind angajat al unor companii importante.
Apoi s-a întâmplat ceva incredibil care i-a schimbat viața. În 1990, un bun prieten de-al său, Max, a devenit interesat de hipnotism și, pentru a afla mai multe despre acesta, l-a abordat pe Virgilio Torrizzano, despre care auzise că folosește hipnotismul din când în când, și cu mare succes.
Max a aflat că Virgilio lucra ca frizer și s-a dus să-l vadă.
Magazinul era plin de clienți care așteptau să se tundă, așa că a așteptat până când un client a ieșit din scaunul frizerului, moment în care s-a apropiat de Virgilio întrebându-l dacă îi poate spune cum funcționează hipnotismul. Se gândea că ar putea face aranjamente pentru a se întâlni în viitor la o altă oră convenabilă pentru amândoi. Dar a avut o surpriză, deoarece fără a spune un cuvânt lui Max, s-a întors spre clienții care așteptau, întrebându-i dacă ar fi de acord să participe la un simplu experiment pe care voia să-l conducă.
Când toți au fost de acord, deși unul dintre ei a făcut-o destul de fără tragere de inimă, a închis ușa atelierului și și-a fixat ferm privirea asupra clientului al cărui chip arăta că era departe de a fi mulțumit de ceea ce se întâmpla; tot ce voia era o tunsură. Dar în câteva secunde, expresia evidentă de iritare și sfidare a clientului s-a schimbat pe măsură ce Virgilio și-a continuat privirea fixă și i-a spus că țigara pe care o fuma avea un gust și un miros groaznic. Omul s-a îndoit apoi într-un paroxism de tuse care a fost atât de violent încât Virgilio a trebuit să-i dea câteva palme peste față pentru a-l aduce înapoi la realitate.
Dacă asta nu era de ajuns, și-a îndreptat privirea asupra unui alt client și, fără a spune un cuvânt, fața clientului a devenit cenușie și aproape diafană, de parcă ar fi fost făcută din ceară. Apoi Virgilio l-a întrebat care era numele său. Clientul a răspuns dând un nume de femeie, spre amuzamentul celorlalți clienți, dar era numele pe care Virgilio îl dorise în tăcere ca clientul să-l dea. După aceea, Virgilio l-a readus la starea lui normală.
Max a fost fascinat de demonstrația lui Virgilio și, la scurt timp după aceea, cu permisiunea lui Virgilio, a dus o serie de prieteni să-l vadă demonstrându-și demonstrațiile hipnotice uimitoare, silențioase și rapide. Pe de altă parte, prietenul său Marco Paret a rămas inițial neimpresionat. În ciuda atitudinii sale negative, Max a continuat să-i povestească cu entuziasm despre ceea ce Virgilio putea să facă și l-a rugat constant pe Marco să vină cu el și să vadă cu ochii lui ce puteri uimitoare poseda Virgilio. Sub această presiune continuă, Marco a fost în cele din urmă convins să meargă și să vadă el însuși toate lucrurile pe care Max le descria și pe care el crezuse că se apropiau de imposibil. Și nu doar le-a văzut, dar Virgilio a folosit cu succes asupra sale tehnica privirii fixe, iar experiența sa personală avea să-i schimbe viața lui Marco Paret.
După experiența sa personală, a avut lungi conversații cu Max despre cum metoda fixă a lui Virgilio ar putea fi folosită pentru a reda oamenilor o stare bună de sănătate.
Amândoi au fost de acord că găsiseră ceva care ar fi de mare beneficiu pentru omenire și au decis ca, înainte de a face altceva, să se apropie de Virgilio Torrizzano și să-l întrebe dacă i-ar accepta ca elevi ai săi. El a fost de acord și au învățat lucruri pe care alți oameni nu le-ar crede că chiar există.
De exemplu, Virgilio nu doar avea capacitatea de a diagnostica afecțiuni medicale cu precizie, ci era capabil și să localizeze obiecte ascunse. Pe lângă faptul că au învățat cum să folosească „fixarea” instantanee, ei au învățat, de asemenea, cum și de unde își dobândise Virgilio cunoștințele.
Când avea paisprezece ani, Virgilio l-a cunoscut pe „Rolando”, un belgian pe nume Alfred d’Hont, care, după o lungă și variată carieră ca militar, funcționar public, jurnalist, autor și poet, a fost inițiat în magnetismul animal/mesmerism în 1873. La început a folosit metoda normală și acceptată de a-și mesmeriza subiecții; mângâierea sau mișcările mâinilor de-a lungul corpului, ceea ce dura aproximativ douăzeci de minute. Apoi, dintr-un motiv complet necunoscut, a dezvoltat și a început să folosească propria metodă de mesmerism instant, pe care ulterior a numit-o „Magnetismul Fascinației” („Fascination Magnétique”):
Tot ce trebuia să facă era să-și fixeze privirea asupra unei persoane, iar aceștia răspundeau la ceea ce el dorea în tăcere să facă.
După ce a descoperit că poate folosi mesmerismul instant, a călătorit în lung și în lat prin Europa, oferind demonstrații publice ale abilităților sale unice, iar din fericire, în timpul uneia dintre vizitele sale în Italia, în 1886, un martor ocular a relatat ceea ce a făcut în L’Italia:
„Donato îl privește pe tânăr rapid, brutal și de foarte aproape; operatorul îl întoarce apoi pe subiect și continuă să-l fixeze și să-l provoace cu privirea; acesta din urmă, ca și cum ar fi atras și fascinat, îl urmează cu ochii larg deschiși.”
„Experimentează cu aproximativ treizeci de tineri, unul câte unul… Toți răspund imediat la puterea Fascinației sale, devenind rigizi în tot corpul; fețele lor devenind contractate, înspăimântate și uneori cadaverice; sunt la mila celui care fascinează și îi urmează mișcările ca un magnet….. Donato îi are pe toți sub controlul său, îi atrage câte trei, șase, zece odată, pur și simplu privindu-le rapid în ochi, chiar și împotriva voinței lor ferme și a eforturilor lor încăpățânate de a rezista…. Donato, în acest proces, nu vorbește niciodată: el gândește, el vrea și el indică….”
Un faimos hipnotizator medical german, Dr. Albert Moll din Berlin, a scris de asemenea despre „Donato și «Fascinație»” în cartea sa Hipnotismul (1890. Walter Scott, Londra) despre „Fascinație”. Inițial s-a referit la Donato ca la „un magnetizator profesionist”, deși puțin mai târziu a scris că Donato era un „hipnotizator”, lucru care nu era adevărat, el fiind un Fascinator Magnetic. Dar, în ciuda interpretării greșite a lui Moll, el a continuat să scrie: „Așa cum am văzut la Paris, Donato folosește un anumit proces pentru a provoca această stare. Acest proces vizează o contractură forțată primară a tuturor mușchilor corpului, cu scopul de a limita, prin acest mijloc, pe cât posibil mișcările voluntare. În acest caz, ochii hipnotizatorului și ai subiectului sunt fixați ferm unul pe celălalt. Subiectul urmărește în final fiecare mișcare a experimentatorului. Dacă acesta merge înapoi, subiectul îl urmează; dacă vine înainte, subiectul face același lucru. În același mod, acesta din urmă imită fiecare mișcare a experimentatorului, doar cu condiția să știe că se intenționează ca el să facă acest lucru. Vedem aici, ca și în cea de-a treia experimentare de mai sus, că fascinația poate fi o formă primară de hipnoză.
Dar poate apărea și secundar, din alte stări hipnotice; și acest lucru este mai obișnuit. Când experimentatorul a hipnotizat subiectul într-un alt mod și l-a făcut să-și deschidă ochii, își poate fixa propriii ochi ferm pe aceștia și, astfel, poate induce aceleași fenomene. O variantă a acestei fascinații este fixarea ochilor subiectului pe un alt obiect – de exemplu, pe degetul experimentatorului. În acest caz, persoana fascinată urmărește fiecare mișcare făcută de deget.” (Paginile 64/65)
Ceea ce Moll nu a apreciat în mod aparent a fost faptul că Donato nu a trebuit niciodată să folosească o tehnică de inducere hipnotică, pur și simplu a folosit o Privire Fixă asupra unei persoane, iar fascinația a fost imediat eficientă.
Așa cum se întâmplă adesea când cineva devine interesat de un anumit subiect, localizează neașteptat ceva important în aceeași zonă a interesului său, iar acest lucru a fost valabil în special pentru Prof. Dr. Marco Paret și prietenul său Max. În timp ce erau în contact cu Virgilio, au auzit de lucrarea unui Prof. Erminio Di Pisa care provenea inițial din Pisa și care, la momentul respectiv, locuia în Milano. Era un om care studiase hipnotismul de la aceeași vârstă ca Virgilio; când avea paisprezece ani.
Nici coincidența legată de vârstă nu s-a oprit aici. Profesorul Erminio a descoperit, de asemenea, propria sa metodă de a-i hipnotiza imediat pe oameni, pe care a numit-o „Hipnoză Instantanee”, și, mai important, a obținut vindecări instantanee în cazul majorității persoanelor care i-au cerut ajutorul. Câțiva dintre pacienții săi au necesitat două sau trei ședințe înainte ca starea lor să se rezolve definitiv.
Intrigați de ceea ce auziseră despre Profesor, Marco și Max l-au sunat pentru a întreba dacă îl pot întâlni. Fără nicio ezitare, el a răspuns „Da”, iar aceasta avea să fie prima dintre numeroasele vizite în care au discutat și au fost martorii tehnicilor sale.
Metoda sa era foarte simplă. Erminio întreba care și unde este problema. Apoi îi „hipnotiza” instantaneu, fixându-i cu privirea și, la câteva secunde mai târziu, simțea intuitiv că problema dispăruse, moment în care încheia ședința. Deoarece fiecare ședință dura doar câteva minute, el putea să vadă până la 300 de persoane pe zi fără să se simtă epuizat de energie la sfârșitul zilei.
Cum funcționa?
Un psihiatru, Profesorul Muzzana, a încercat să explice. El a spus:
„Erminio acționează asupra talamusului și hipotalamusului autonom din cadrul axei noastre cerebrale, și anume creierul vegetativ. Extirpă suferința și restabilește fericirea și încrederea în sine. Elimină dependența de fumat, alcool și droguri. Are o rată excepțională de succes cu astmaticii, persoanele afectate de hipertensiune și cei chinuiți de probleme sexuale sau tratați de dermatologi. Am participat la sute de conferințe despre hipnoză: ori de câte ori vorbitorul era rugat să facă o demonstrație practică, aproape întotdeauna reușea să o ducă la bun sfârșit. Nu a fost cazul lui Erminio Di Pisa. El este sigur de succesul său!… Medicul care vindecă șase sau șapte pacienți este cel care demonstrează o stăpânire abundentă a artei sale. Erminio merge mai departe, căutând să-și armonizeze natura cu subiecții săi individuali!”.
Este interesant de menționat că Profesorul Muzzana îi recunoaște lui Erminio Di Pisa doar succesul în tratarea persoanelor cu tulburări psihosomatice, deși acesta a tratat cu succes multe afecțiuni medicale care fuseseră anterior rezistente la intervenția medicală. P.B.
Din nou, norocul a jucat un rol în ceea ce urma să se întâmple în viitor. Paret a devenit curând un prieten al lui Erminio și cu ajutorul lui a reușit să-și stabilească prima practică hipnotică.
Pentru mulți oameni, ceea ce a realizat Erminio poate suna incredibil, dar metoda lui funcționa, iar când a murit în 2002, s-a estimat că hipnotizase și tratase aproximativ 250.000 de persoane.
În timp ce investigarea mesmerismului era captivantă pentru Marco și Max, întreaga chestiune a hipnotismului în Italia era destul de sterilă. Câțiva medici și psihologi foloseau abordarea tipică a hipnotismului cu un succes moderat, deși un număr mare de oameni care practicaseră vindecări magnetice înainte de Al Doilea Război Mondial și-au redenumit metoda, numind-o „Pranoterapie”, care a fost și este o punere a mâinilor bazată pe energie, similară cu „Atingerea Terapeutică”.
Dar apoi „Programarea Neuro-Lingvistică” (NLP), un sistem dezvoltat de Richard Bandler și John Grinder, a apărut pe orizontul psihoterapeutic promițând să „ajute oamenii să aibă vieți mai bune, mai pline și mai bogate”, (Bandler, R. și Grinder, J. The Structure of Magic. Volumul 2. 1975. Science & Behavior Books. Palo Alto, CA.) și să le rezolve problemele emoționale. Pe lângă aspectul terapeutic, principiile NLP au fost adaptate astfel încât să poată juca un rol important în construirea echipelor industriale, comunicarea în afaceri, persuasiune și formarea managerilor, iar acesta din urmă l-a atras pe Marco Paret din cauza implicării sale de atunci în marketing.
În loc să citească doar despre NLP, Marco a decis să îl studieze temeinic alături de principalii experți din domeniul NLP, devenind în cele din urmă recunoscut ca instructor master NLP calificat. Dar din nou, norocul i-a pregătit un alt drum. Pur și simplu din întâmplare, a vizionat un videoclip cu hipnotizatorul american Gil Boyne, cunoscut afectuos drept „Nașul hipnoterapiei” și fondator al „Hypnotic Training Institute” din Los Angeles. Ceea ce l-a impresionat cel mai mult pe Paret a fost faptul că Gil Boyne dezvoltase o tehnică de inducere hipnotică prin privire directă, care era strâns legată de tehnica folosită de Prof. Erminio Di Pisa și, mai mult decât atât,
dezvoltase propria sa inducere rapidă, care prezenta multe asemănări cu MESMERISMUS®. După ce a vizionat acel videoclip, a cercetat pentru a descoperi dacă mai existau și alți hipnotizatori de excepție. A mai găsit unul. Un alt american, Ormond McGill, considerat de mulți drept „Decanul hipnotizatorilor americani”.
Pe lângă faptul că era un hipnotizator și un profesor de hipnoză strălucit, Ormond McGill efectuase un turneu în Orientul Îndepărtat în 1958, când avea 45 de ani, și devenise interesat de ceea ce el descria drept „Hipnotism Oriental”. Interesul său pentru filozofia și practica hipnotismului oriental a fost încurajat în timpul unei vizite în India, unde a avut ocazia să vadă cum lucrează hipnotizatorii indieni.
Nu doar i-a văzut lucrând, ci a primit și permisiunea de a-i fotografia; fotografiile apar în autobiografia sa, The Secrets of Dr. Zomb (Crown House Publishing. 2003. Carmarthen, Wales și Williston, Vt.). Oricine îi vizualizează fotografiile va observa imediat cât de mult seamănă cu tehnicile folosite de Mesmer și de mesmeriști.
Având în vedere pregătirea lor unică, nu este de mirare că a făcut aranjamentele pentru a-l vizita pe Gil Boyne în America și a afla dacă tehnicile sale erau aceleași cu ale lui Erminio. Nu erau, dar când Gil a aflat că Marco studiase NLP, i-a spus lui și altora din grup: „De ce învățați NLP când face doar ceea ce fac eu, dar durează mai mult timp?”. Mai târziu, într-o scrisoare personală către mine, Marco a scris: „Cred că NLP este interesant, dar doar zgârie suprafața. Este un instrument util pentru a crea o relație preliminară prin folosirea cuvintelor”. Deși încă predă cursuri de NLP.
În timpul călătoriilor sale în America l-a întâlnit pe Ormond McGill și a avut o lungă conversație cu el despre unele dintre tehnicile de Fascinație hipnotică pe care le văzuse și despre care auzise în timpul vizitei sale în India.
După călătoria sa în America s-a întors în Italia și a devenit un elev serios al lui Virgilio, iar la scurt timp după aceea a simțit că are suficiente cunoștințe pentru a deschide Institutul de Hipnoză și NLP în Torino. În 1994, el și Max au deschis Institutul la Nisa și au reușit să obțină recunoașterea oficială a acestuia ca centru de formare pentru psihoterapeuți și hipnotizatori. Dar nu totul era în regulă la nivel personal. Max, prietenul său de multă vreme, a decis la un an după ce deschiseseră Institutul din Nisa să renunțe la predat și la consultarea pacienților și să meargă să ducă o viață mai liniștită și mai puțin agitată. Asta a însemnat că Marco a rămas să gestioneze Institutul și să continue programele de formare pe care le începuseră. Apoi, în 2006, a început, pentru prima dată, să formeze oameni în mesmerism și în tehnicile de Fascinație și, la acea vreme, până la sfârșitul anului 2011, formase aproximativ 200 mesmerisți italieni și 50 mesmerisți internaționali care veniseră din Statele Unite, Germania, Australia, Canada, Franța, Belgia, Regatul Unit și Slovacia. De asemenea, fusese invitat să conducă cursuri de formare mesmerică în SUA și Australia.
Cifrele pot părea la prima vedere mici, dar fiecare curs este limitat la 10-14 persoane pentru a putea fi personalizat, iar el organizează doar două cursuri de mesmerism pe an. Pe măsură ce anii trec, deoarece Paret este un scriitor prolific, tot mai mulți oameni, inclusiv un număr mic de medici, încep să realizeze că Mesmer a adus o contribuție definită la practica vindecătoare a medicinei. A trecut mult timp până la aflarea adevărului despre el și despre munca sa, dar Mesmer știa că acest lucru se va întâmpla, în ciuda faptului că un medic a declarat la televiziunea britanică în februarie 2012 că orice medic care practică „medicina alternativă” este o rușine pentru profesia medicală și ar trebui exclus din registrul medical și interzis să practice medicina.
Toată această poveste pe care nu am scris-o explică, de asemenea, de ce Institutul dlui Dr. Paret se poate numi pe bună dreptate „primul Institut mesmeric” din lume.
În momentul în care dl. dr. Paret a început să predea tehnicile sale, a fost singurul din lume care făcea acest lucru și a fost chiar atacat violent de oameni care erau încă prinsonierii vechilor paradigme și nu puteau crede că unele rezultate sunt posibile.
Dar eficacitatea tehnicilor nu putea fi negată.
Și trebuie menționat că doar după revelațiile dlui Dr. Paret alte persoane au încercat să dezvolte tehnici similare, ori studenții dlui Dr. Paret au încercat să copieze sau să deschidă institute similare.
Dar, cu siguranță, singura garanție în această tehnică este o linie de transmitere autentică. De asemenea, dl. Dr. Paret difuzează în continuare un vast corpus de materiale, adăugând, pe măsură ce tot mai mulți oameni se interesează de aceste tehnici, metode noi și elemente avansate noi. Dl. Dr. Paret colaborează, de asemenea, cu René William Léon, un fost profesor universitar care conduce un consorțiu academic pentru studiul tehnicilor similare atât în Occident, cât și în țările din Est precum India și Nepal, și pentru obținerea celor mai avansate informații despre adevăratul hipnotism oriental și alte tehnici care sunt acum incorporate în formarea dlui Dr. Paret.
De exemplu, recent am adăugat tehnica lui Campanelli, extrem de eficientă pentru renunțarea la fumat, și un cadru complet pentru regresie și dezvoltare personală.
Așadar, contactați-ne pentru a afla ce Institute și Formatori sunt conectate autentic și autorizate la școala ISI-CNV și veniți să învățați cu dl. Dr. Paret, pe care l-am putea numi cu adevărat părintele renașterii mesmerismului!
Citiți mai multe despre istoricul vast al dlui dr. PARET aici